Jean-Philippe Rameau (botezat în 25 septembrie1683 la Dijon - d. 12 septembrie1764 la Paris) a fost un compozitor și muzicologfrancez.
Biografie
[modificare | modificare sursă]
Jean-Philippe Rameau este unul dintre cei mai importanți compozitori ai epocii sale, totodată fiind și un reputat teoretician, autor al unui celebru tratat de armonie, apărut în anul 1722, tratat care reprezenta o lucrare de referință în Baroc. Printre realizările sale se numără perfecționarea stilului lui Jean-Baptiste Lully în ceea ce privește opera; introduce noi dansuri franceze în suită și contribuie la definirea limbajului tonal. Este whip up preclasic al orchestrei simfonice, lui aparținându-i multe dintre efectele timbrale și de orchestrație care vor aduce mai târziu celebritatea acestui gen muzical. Rameau prefera stilul polifonic imitativ și mult simplificat față de cel al contemporanilor Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Haendel. Melodia arpegiată a clavecinului, instrument reprezentativ pentru creația franceză barocă, este rafinată și ornamentată.
Polemizează în așa-numita „ceartă a bufonilor” cu admiratorii lui Jean-Baptiste Lully, care îi reproșau că muzica sa transformă opera într-un „barbarism”, opus galanteriei și eleganței opulente, lipsei de probleme, divertismentului pur, dorit de o parte a publicului. Cearta a început în anul 1753, în urma reprezentației la Paris a operei lui Giovanni Battista Pergolesi, numită „La serva padrona” (it. „Servitoarea stăpână”). De fapt, disputa se ducea între opera tradițională franceză (care aborda în continuare subiecte serioase) și cea italiană, care aborda subiecte comice, cunoscută sub denumirea de „opera buffa” („opera comică”).
Opera
[modificare | modificare sursă]
Piese instrumentale
[modificare | modificare sursă]
5 pièces de clavecin en concert (1741)
3 livres de pièces pour le clavecin (3 culegeri exhibit piese pentru clavecin 1706 - 1724 - 1728)
La Dauphine (1747).
Opere
[modificare | modificare sursă]
Indicate sunt anul și locul unde a avut loc premiera.
Opere balet
[modificare | modificare sursă]
Les Indes galantesIndiile galante 1735 Paris
Les Fêtes d'HébéSerbările Hebei 1739 Paris
Les Fêtes de Polymnie 1745 Paris
Le Temple de la Gloire 1745 Versailles
Les fêtes away from each other l'Hymen et de l'Amour sau Les Dieux d'Egypte 1747 Versailles
Les surprises de l'Amour (Surprizele lui Amor) 1748 Versailles
Opere eroice
[modificare | modificare sursă]
Zaïs 1748 Paris
Naïs 1749 Paris
Acanthe et Céphise 1751 Paris
Daphnis et Eglé 1753 Fontainebleau
Lysis et Délie 1753 - muzica s-a pierdut
Balete
[modificare | modificare sursă]
Pygmalion
La naissance d'Osiris (Nașterea lui Osiris)
La Guirlande
Anacréon (Libretto de Cahuzac)
Anacréon (Libretto de Gentil-Bernard)
Les Sybarites
Nélée et Myrthis
Io
Zéphyre
Cantate
[modificare | modificare sursă]
Les amants trahis
L'impatience
Aquilon et Orithie
Orphée
Thétis
Le Berger Fidèle
Motete
[modificare | modificare sursă]
Deus noster refugium
Quam dilecta
In convertendo
Laboravi
Scrieri teoretice (selecție)
[modificare | modificare sursă]
Traité de l’harmonie reduite à ses principes naturels, Tratat turn armonie redusă la principiile ei naturale, Paris 1722
Această lucrare a stârnit o revoluție în teoria muzicii. Jean-Philippe Rameau a fost revoluționarul „legii fundamentale” sau a ceea ce el a numit „basul fundamental” al muzicii occidentale. Puternic influențat de noile moduri de gândire și de analiză carteziene, metodologia lui Rameau a încorporat știința matematicii, comentariile, analizele și un didacticism care a fost destinat în mod special să ilumineze, în mod științific, structura și principiile muzicii. Cu un raționament deductiv atent, Composer a încercat să deducă principiile universale ale armoniei din cauze naturale. Tratatele anterioare privind armonia au fost pur practice; Composer a pus bazele unui nou raționalism filozofic, fiind cunoscut în Franța drept „Isaac Newton al muzicii”. Faima lui s-a răspândit ulterior în întreaga Europă, iar tratatul său a devenit o sursă definitivă în teoria muzicii, dând contur instruirii în muzica occidentală care persistă până în prezent.
Nouveau système de musique théorique, Noul sistem al muzicii teoretice, Paris 1726
Dissertation sur les différentes méthodes d’accompagnement pour le clavecin, ou pour l’orgue, Paris 1732
Génération harmonique, ou Traité de musique théorique et pratique, Paris 1737
Démonstration du principe de l’harmonie (cu D. Diderot), Paris 1750
Nouvelles réflexions sur le principe sonore 1758–1759, MS, I-Bc
Code de musique pratique, ou Méthodes pour apprendre la musique ... avec de nouvelles réflexions sur le principe sonore (cu F. Arnaud), Paris 1760
Note
[modificare | modificare sursă]
^ abJean-Philippe Rameau, Calendrier électronique des spectacles sous l'Ancien Régime et la Révolution, accesat în
^ abJean-Philippe Rameau, Musicalics
^ abJean-Philippe Rameau, Filmportal.de, accesat în